Ce iți vine în minte atunci când auzi cuvântul “minerale”? Te gândești la pietricele frumos colorate?

*sursă foto
O altă întrebare este: Cum ar putea mineralele să ajute organismul uman?

*sursă foto
Mineralele sunt un grup de nutrienți extrem de important pentru organism. Au în general două funcții: reglarea tuturor proceselor metabolice care au loc în organism și oferă structură mediului organic, construcției celulare.
Procesele metabolice reglate de minerale sunt diverse, de la bătăile inimii, coagularea sângelui, răspunsul neuronal și pană la transportul oxigenului către plămâni, iar structura pe care o oferă, afectează atât scheletul cât și țesuturile.
Deși mineralele însumează un procent mic în organism (aproximativ 4% din greutatea noastră) sunt absolut esențiale pentru viata. Aportul dezechilibrat și tulburări ale absorbției mineralelor pot duce la afecțiuni grave.
Mineralele sunt împărțite în două mari categorii în funcție de cantitate necesară organismului: mineralele majore (macroelementele) care sunt prezente în cantități relativ mari în organism (mai mult de 25 mg pe zi) cum sunt calciul, magneziul, fosforul, sulful, potasiul și electroliți de sodiu (care sunt grupați împreuna deoarece funcțiile lor sunt interconectate și transmit impulsurile nervoase); și mineralele minore (microelementele) care sunt necesare în cantități mult mai mici (mai puțin de 20 mg pe zi) cum sunt cuprul, iodul, fierul, seleniul, zincul, cromul, manganul, fluorura, siliciu, nichel, etc.

*sursă foto
Cel mai bun și sigur mod de a aduce un aport adecvat de minerale organismului încât acestea sa fie metabolizate (absorbite) este prin alimentație astfel, o dieta echilibrata care conține alimente variate în cantități moderate este singura soluție pentru sănătate. De menționat ar fi că deficientele dintr-o zi nu pot fi compensate ulterior cu o doză mai mare - orice zi în care alimentația nu a fost adecvată își spune cuvântul pe termen lung!

*sursă foto
Câteva informații despre (o parte dintre) aceste mineralele:
CALCIUL construiește oase solide atât ca lungime cât și densitate, de aceea îl găsim în principal în țesutul osos însa avem și o cantitate mai mică de calciu care circula liber în sânge și ajută contracțiile musculare (inclusiv bătăile inimii), coagularea sângelui și sistemul nervos. Deficiențele de calciu interferează cu creșterea la copii, iar aportul inadecvat de-a lungul vieții duce la slăbirea densității oaselor, contribuind astfel la instalarea unor boli ca osteoporoza. Cele mai bune surse de calciu sunt următoarele: laptele și produsele din lapte de proveniența organica și cât mai puțin procesate, legumele verzi, sardinele cu tot cu oase, legumele, fructele de mare, migdalele, soia.

* sursă foto
FOSFORUL este un alt component major al oaselor, secundar doar calciului. Ajută la reglarea metabolismului și generează energie la nivel celular datorită activității enzimelor. Deficiența de fosfor este rară deoarece acesta este larg răspândit în mediul înconjurător și poate fi găsit în multe alimente. Cele mai bune surse de fosfor sunt: carnea, peștele, ouăle, laptele și produsele lactate cât mai puțin procesate, cerealele integrale și legumele.

* sursă foto
MAGNEZIUL este esențial pentru mai mult de 300 de enzime în organismul nostru – enzimele sunt substanțe proteice care îndeplinesc multiple roluri în organism fiind implicate în toate procesele metabolice din organism (produc energie, construiesc proteine, contractează musculatura, facilitează digestia, etc). Deficientele de magneziu dau contracturi musculare, tulburări digestive și ale ritmului cardiac. Cele mai bune surse de magneziu sunt germenii, alimentele integrale, nucile și legumele – alimentele cât mai puțin procesate conțin cele mai mari cantități.

* sursă foto
POTASIUL ajută la echilibrul fluidelor și al mineralelor la nivel celular, la menținerea presiunii sângelui, facilitează impulsurile nervoase și contracțiile musculare. Un aport scăzut de potasiu crește presiunea sângelui – alte simptome sunt slăbiciune, pierderea apetitului, oboseală, stări de greață. Cele mai bune surse de potasiu sunt fructele uscate (natural), nucile, legumele verzi, ciupercile, germenii, cartofii dulci, bananele și portocalele.

* sursă foto
SODIUL se găsește în plasmă și ajuta transferul fluidelor la nivel celular. Totodată ajuta musculatura să se relaxeze, este implicat în transmiterea impulsurilor nervoase și ajută la reglarea presiunii sângelui. Doza zilnică recomandata pentru adulți este 1.5 grame.

* sursă foto
CROMUL se combină cu insulina produsă de pancreas pentru a ajuta organismul să folosească glucoza și este implicat în sănătatea cardiovasculară. O deficienta de crom produce simptome similare cu cele cauzate de diabet. Cele mai bune surse de crom sunt cerealele integrale, carnea, ouăle, brânzeturile cât mai puțin procesate, ciupercile și asparagusul.

* sursă foto
CUPRUL ajută la crearea hemoglobinei (mijlocul de transport al oxigenului către globulele roșii din sânge) și este parte componentă a multor enzime din organism. Cuprul ajută în producerea energiei la nivel celular. Datorita faptului că zincul împiedică absorbția cuprului, suplimentele de zinc pot sa ducă la deficiente de cupru. Cele mai bune surse de cupru includ organele, fructele de mare, nucile, fasolea și mazărea uscată. Totodată, gătind în vase din cupru, îmbogățim conținutul de cupru al mâncării respective (aceleași lucru este valabil și pentru fier, atunci când gătim în oale din fier)

* sursă foto
IODUL este necesar în cantități extrem de mici dar tiroida nu poate să funcționeze normal fără el – acesta este parte componentă a hormonului tiroxina, care reglează felul în care utilizează organismul nostru energia. Atunci când nu avem un aport suficient de iod, ne îngrășam deoarece organismul arde caloriile mult mai lent, glanda tiroidă se poate mari (și în caz de exces glanda tiroida suferă modificări) și mai mult, pot să apară anomalii neuronale, gastrointestinale și epidermice. Cele mai bune surse de iod sunt peștii oceanici, algele marine, sarea iodata (o jumătate de lingurița de sare iodată oferă necesarul zilnic de iod).

* sursă foto
FIERUL este o altă componentă esențială a hemoglobinei și este larg răspândit în organism (sânge, ficat, splină și măduvă). Deficiența de fier cauzează anemie, oboseală și risc crescut de infecții. (Atenție! excesul de fier este de asemeni foarte periculos, în special pentru copii! Suplimentele de fier date profilactic sunt foarte riscante, nu ar trebui sa se dea copiilor fără analize de sânge în prealabil prin care să se vadă că întradevăr exista o carență!!!). Fierul este disponibil atât în alimentele de proveniență animală, cât și în ce de proveniența vegetala. Absorbția fierului este mai bună atunci când vitamina c este prezentă. Cele mai bune surse de fier sunt organele, stridiile, spanacul, fasolea și mazărea, gălbenușul de ou, nucile, fructele uscate (natural), peștele și cerealele integrale.

* sursă foto
MANGANUL este și el o componentă a multor enzime din organism și ajută la sintetizarea grăsimilor și a carbohidraților. Este necesar în structura oaselor și tendoanelor, ajută contracțiile musculare și pancreasul. Cele mai bune surse de mangan sunt cerealele integrale, fasolea, mazărea, nucile, ceaiul și cuișoarele.

* sursă foto
SELENIUL are rol antioxidant împreuna cu vitamina E și protejează celulele. Este posibil (nedemonstrat încă) să ne protejeze de cancer și de boli ale inimii. Deficiențele de seleniu nu au fost suficient studiate dar se pare că afectează inima și funcțiile glandei tiroide. Sursele cele mai bune de seleniu sunt fructele de mare, ficatul, rinichii și carnea dar cantitatea de seleniu din aceste alimente depinde foarte mult de cantitatea din solul unde au păscut animalele respective.

* sursă foto
ZINCUL ajută multiplicarea celulară și creșterea de țesut nou – deci esențial pentru creștere! Este implicat în reglarea apetitului și gustului, ajută la vindecarea organismului. Parte componentă a mai mult de 70 de enzime, facilitează procesarea carbohidraților, a grăsimii și a proteinelor. O deficiență de zinc în sarcina este foarte periculoasă, în rest, deficiențele de zinc cauzează vindecarea încetinită a rănilor, pierderea apetitului, afectează simțurile (vedere slăbita, lipsa mirosului, lipsa gustului), schimbări la nivelul epidermei și imunitate scăzuta în fata infecțiilor. Excesul de zinc e foarte rar dar când apare, interfațează cu absorbția cuprului. Cele mai bune surse de zinc sunt carnea, stridiile, legumele, ouăle, peștele și fructele de mare, germenii, cerealele integrale și fasolea neagră.

* sursă foto
Modul în care mineralele acționează și ne influențează starea de sănătate nu este încă suficient de bine înțeles – nici măcar nu știm ce rol au o mare parte a mineralelor din organism sau care sunt consecințele lipsei acestora. De aceea, este deosebit de important ca dieta noastră să includă toate grupele de alimente în moderație și ca acestea să fie cât mai puțin procesate (adică să fie cât mai aproape de starea lor naturală), să fie proaspete, de preferat din cultură organică și să nu fie modificate genetic.
Singurul mod în care ne putem asigura că oferim organismului nostru tot ceea ce are nevoie pentru a funcționa optim și pentru a ne menține sănătatea este prin alimentație!
Acesta este al treilea articol din seria “Despre Nutriție” în cadrul proiectului “Sănătate prin Nutriție” – pentru primul articol, dați clik
aici; pentru al doilea articol, dați clik
aici; puteți citi mai multe despre motivul pentru care am inițiat acest proiect
aici.