O zi din viața unei mame – Gabriela Singureanu

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 StumbleUpon 0 Email -- Filament.io Made with Flare More Info'> 0 Flares ×

Azi am pentru voi un nou articol din seria „O zi din viața unei mame” :)  Dacă nu ați apucat să citiți primele două articole, le găsiți aici pe primul și aici pe al doilea.

Gabriela Singureanu este una dintre cele mai tinere și frumoase mame pe care eu le cunosc – are doua fetițe adorabile, este fotograf și scrie pe un blog cu un nume amuzant: Alandala :)

 

10653_10201339572668311_593759124_n 601165_10201252615934447_1696281376_n

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când le văd pe toate mamele acelea extrem de organizate şi eficiente mai că îmi vine să le chem şi pe la mine acasă.Să îmi calce nişte rufe şi să bage un aspirator în timp ce îmi explică şi mie cum reuşesc ele să îşi menţină pielea catifelată şi părul strălucitor.

Oare toate mamele sunt perfecte, oare odată cu naşterea te transformi într-o superfiinţă, îţi cresc braţe invizibile, ochi la spate, extracreier, ţi se ascut toate simţurile şi devii o bestie organizată sau e doar un fel marketing? Ştiu că în cazul meu nu a fost aşa.”

1790_10200696178183851_2007617031_n

Aici aveți povestea ei spusă în cateva cuvinte …paragrafe :)

„Dacă îmi cereţi CV-ul, o să râd  şi o să vă zic despre mine doar atât: sunt Gabriela, tocmai am împlinit 28 de ani şi am două fete adorabile pe care le cresc împreună cu cel mai bun tătic (nu exagerez, cred că singura diferenţă  dintre noi e că el nu poate alăpta).
Sunt o mamă (foarte) tânără. Asta se traduce prin inconştientă, anormală în normalitatea mea, hippie, fără minte şi câte şi mai câte n-am auzit. Viaţa mea de dinainte de copii pare undeva foarte departe în acest moment. Fiindca la 20 şi un pic de ani de ani m-am decis să fac un salt direct în viaţa de mamă. Şi uite aşa în prima sesiune din anul IV de facultate, s-a născut Masha mare, pe 11 ianuarie 2007.Avea ochii albaştri şi nasul bont, habar nu aveam ce ne aşteaptă dar ne-am îndragostit pe loc şi iremediabil de ea. Eu aveam 21 de ani iar B. avea 23. Ţin minte că noaptea alăptam şi mai citeam câte o pagină de contabilitate, managementul resurselor umane şi alte lucruri care nu mă mai speriau deloc după aşa un examen serios. Şi schimbam cu rândul scutece, legănam, masam şi ne consolam cu gândul că noi ne vom trimite copiii în tabără atunci când cei de vârsta noastră vor deveni şi ei însfârşit părinţi. Şi fix când Masha se ridicase binişor pe picoare, încăpeam din nou in măsura 38 şi îmi reluasem cu elan job-ul de la bancă, am rămas din nou însărcinată. Şi a venit Sasha mică pe 5 iunie 2010, după o sarcină în care problemele medicale au alternat cu o stare de calm şi fericire deplină şi au culminat cu o naştere aproape perfectă. De atunci sunem patru omuleţi cu bune şi rele.
Anul trecut am renunţat la job-ul de la bancă şi îmi încerc norocul cu fotografia şi bloggingul. Scriu pe adandala.wordpress.com, pun fotografii pe Desidart şi mai am în lucru două proiecte online care mă ţin antrenată.”

531553_4233420990783_283114629_n

La rugămintea de a ne povesti o zi din viața ei:

„Cum se desfăşoară o zi în care stau cu fetele mele? Să vă detaliez o zi în care sunt stay at home mom sau working at home mom? Sau o zi în care alerg între un job part-time, luat Sasha mică de la grădi, îmbrăţişat pe fugă, apoi o ora de pian cu Masha mare şi apoi iar la job? Cred că cel mai mult îmi plac zilele de alergătură şi acrobaţii când sar din tramvai în metrou şi nu ştiu unde să fug mai întâi. Pentru că nu îmi rămâne timp nici cât să mă plâng, nici cât să simt că mă dor picioarele sau să îmi amintesc de nebunul care urla în intersecţie. Şi tot ce rămâne e o oboseală plăcută şi mulţumirea momentelor furate alături de fete. Recunosc că îmi plac genul acesta de zile poate şi fiindcă alergătura asta e pentru noi un sport extrem pe care îl practicam ocazional. Fiindcă nu se întâmplă zilnic să fugim ca nebunii între casă, servici, copii, cumpărături şi avem noroc că le creştem pe fete în familia extinsă, cu bunici, străbunici şi mătuşi care gravitează în jurul lor.”

20130224_160312

… o zi din viața Gabrielei… așa spumos, cum ne povestește ea:

„Acum este vacanţă, Masha mare este plecată, eu lucrez de acasă şi stau cu Sasha mică. Aparent, avem un program relaxat, ar trebui să fie mai simplu cu un singur copil. Dar nu este tocmai aşa. Fiindcă în lipsa soră-sii, eu devin centrul de interes.
De-obicei ziua începe devreme sau foarte devreme, în jur de 6-6:30 AM cu exprimarea clară a intenţiei „mami, vreau să te trezeşti”. Punct! Dacă Sasha a visat urât sau pur şi simplu nu i s-au aliniat toate astrele, vom servi o scurtă criză înainte de micul dejun. Pe care eu încerc să o aplanez pe căi paşnice, fără succes, spre disperarea lui B. care ar vrea să mai doarmă. În astfel de momente Sasha plânge şi refuză orice fel de joc sau comunicare. Altfel, dacă e soare şi frumos nu am nicio scăpare, cobor cu greu din pat, cu ochii lipiţi de somn, ea mă trage de mână şi mă duce în bucătărie unde pun apa pentru cafea pe foc şi ea îşi ia micul dejun. Acest mic dejun e o poveste fără sfârşit aşa că în timpul ăsta eu sorb din cafea şi toc puţin din cartea cu feţe. Între timp B. se pregăteşte pentru servici, căci cineva trebuie să mai şi muncească pe bune în casa asta. Îi îndes repede ceva de mâncare în geantă. Uneori, când e în criză de timp, mă roagă să îi calc o cămaşă. Când se întâmplă asta mă bucur, mă simt şi eu ca o soţie normală, gospodina vieţii sale. E 7:30 AM şi B pleacă la servici. Sasha îl opreşte din uşă ca să îi dea un pupic. Şi încă unul. Stai, şi pe nas şi pe ochi. Gata. Ne tachinăm puţin după care reuşesc să fur şi eu un sărut. Nu prea mult, că mi se urcă la cap cică.

Şi acum începe programul meu. E ora 8 şi încerc să acopăr urmele micului dejun şi să mă apuc să gătesc ceva, dacă nu avem deja. Dacă am de spălat, bag repede şi rufele. Gătesc cam la 2-3 zile atunci când fetele sunt acasă. Gătitul mă relaxează. Când ne-am mutat singuri, adică abia după ce s-a născut Sasha, eram un dezastru. Ca să fac chiar şi o mâncare banală murdăream cel puţin trei castroane şi umpleam jumătate de bucătărie de coji şi alte resturi. Să nu mai spun că mă uitam la maşina de spălat aşa cum probabil că se uitau aborigenii la primii exploratori veniţi să îi cotropească. Între timp am învăţat să spăl din vase pe măsură ce le folosesc, să adun imediat şi să eficientizez la maximum timpul din bucătărie. Pentru liniştea mea şi a familiei. Aşa încât pe măsură ce fierb carnea pentru supă curăţ şi legumele dintre care o parte vor merge şi la felul doi. Pun şi nişte paste la fiert tot pentru felul doi şi arunc în robot ingredentele pentru un pandişpan cu fructe. Am câteva bucăţi de caise şi zmeură abandonate, facem o prăjitură astăzi. Nu am internet pe mobil dar car laptopul cu mine prin bucătărie, e mai vesel gătitul când arunc un ochi la House sau la ce mai zice gaşca de mame hippie. Oooo, se lasă cu ieşire la băută săptămâna asta. Cică doar noi, fără copii, fără soţi. Hai să vad!
Azi e o zi bună, sunt veselă, curăţ morcovi şi cânt „What s going on”.
And I say…
Nu mai cântaaaaaaaaaaaaaaaa, vreau să nu mai cânţi mamiiiiii , zice Sasha care până atunci a stat liniştită şi a făcut un puzzle la masă. Ok, îi trag scaunul înalt lângă mine, îi dau cuţitul ei de jucărie şi o las să mă ajute cu legumele. Nu e o idee prea bună, aşa că mă duc la ea în cameră şi scot din dulap o sacoşă cu haine mai mici.

Îmbrăcăm păpuşile,iupiiiiiiii!!! Mă joc şi eu puţin lângă ea apoi mă retrag uşor înapoi la bucătărie.

E ora 10:15 şi aproape că am terminat cu bucătăreala. Aş vrea să fac nişte exerciţii dar trebuie să ne pregătim pentru plimbare. Dar nu înainte de a ne face ritualul. Eu mă spăl şi mă machiez, asta înseamnă că ea stă pe lângă mine şi trebuie să îi desenez şi ei pe faţă nişte mustăţi cu dermatograf. Mustăţi care sunt de pisică sau de şoricel, după caz. Mai întâi eu sunt un şoricel mic şi speriat şi ea pisica cea rea şi apoi schimbăm rolul pentru ca la final ea să devină leu şi să mă înghită cu totul. Jocul ăsta e atât de relaxant şi eliberator, ne apropie şi umple pe amândouă de energie bună. Asta mai alungă tantrumurile la care mă pot aştepta la plimbare. Mă tăvălesc pe jos cu ea, râdem cu poftă. Mă îmbrac şi pornesc concursul, ia să vedem şoricelule cât de rapid eşti. Hai măi, ia pantalonii ăia şi hai odată că vine prânzul până plecăm. Bine, nu vrei, eu am plecat, mergi în fundul gol că eu sunt o pisică mare şi nu mă rog de un şoricel. Doar o să te gâdil până rămâi fără suflare şi tot te îmbraci! Rooooooooarrrr, roaaaaar sunt un leu puternic sa vezi mami ce repede mă îmbrac, da???
Dacă sunt în apele mele reuşesc să aplanez cu haz momentele în care îmi toacă nervii ca pe o salată. Dacă nu e o zi foarte bună, mă retrag până îmi trece.

Hei, miroase a ceva…Prăjitura noastră! Inchid repede cuptorul. S-a cam rumenit, dar e bine, e bună, iau şi la noi o bucată. Mai iau o sticlă cu apă, fructe şi plecăm afară. E ora 11 şi mergem puţin până la bancă. În drum spre bancă Sasha ocheşte mesele unei terase din cartier. E o pizzerie cam odioasă dar ea vrea să stam acolo să ne mâncăm fructele. Lacrimi! Vreau aici, acum, acum! Nu se poate, mergem în parc să ne mâncăm fructele. Mă cobor în dreptul ei, mă adun şi îi explic cu calm din nou că nu se poate. Dă din cap că a înţeles dar imediat ce fac primul pas începe iar plânsul. Respir adânc, o iau în braţe, ia hai să vorbim. Ea se zbate şi îmi infige un genunchi pe undeva sub coaste. Mă asculţi puţin? Mă ascultă atentă, dă să mai plângă. Facem o înţelegere, că vorbim şi cu tati şi găsim o terasă cu mâncare proaspătă şi loc de joacă cu multe leagăne şi tobogane şi mergem toţi. Dar nu aici, da? Îşi lipeşte nasul de al meu. Respir uşurată.
Nu stau bine cu negocierea, a durat ceva. E aproape 11:45 şi suntem însfârşit în parc. Asta după ce Sasha a urcat şi coborât scările tuturor centrelor de înfrumuseţare, farmaciilor şi cabinetelor medicale de la parterul blocurilor din cartier. Şi nu sunt puţine. Parcul e zenul meu, e raiul vieţii de mamă. Acolo nu sunt tantrumuri, e doar fericire în cea mai pură stare, nu văd şi nu aud nimic decât pe copii. Simt că plutesc când stau pe bancă şi o privesc cum se joacă, aleargă, sare prin bălţi şi ţipă în voia ei. E minunat când îmi aduce să mănânc chiftele de noroi. Niciun target de vânzări pe care l-am atins vreodată nu se compară cu momentele astea, nu glumesc. Şi-a făcut câteva prietene, se laudă fiecare cu poneii şi gentuţele lor plasticoase. Eram aşa anti-roz cândva…E caraghioasă rău când încearcă să se alinieze cu fetiţele mai mari decât ea. Ce dor îmi e de Masha mea cea băieţoasă, ea ce o face? Se plimbă prin lume în vacanţa de vară. Vorbim pe Skype diseară.

E ora 13:40 şi am ajuns acasă. O bag repede pe Sasha în cadă şi dau drumul la apă, e plină toată de praf. Pun hainele în coş. Cât se bălăceşte ea, pun mâncarea în farfurii, fac repede o salată. O spăl de praf, o iau din cadă, o îmbrac şi mergem la masă. Mănâncă de parcă n-a mai mâncat de o veşnicie deşi în parc a devorat o pară, două caise, o nectarină şi o bucată de pandişpan. Dacă am noroc şi e obosită, se duce singură la culcare după masa de prânz. Dar asta se întâmplă rar. De-obicei trebuie să stau cu ea să citim ceva, să o mângâi,să o masez, nu adoarme repede dar încerc să nu mă gândesc la altceva decât la ea şi sâ nu o zoresc.
E ora 15:20 şi a căzut lată. Scot rufele din maşină şi le întind la uscat. Apoi deschid laptopul ca să lucrez dar de-obicei sfârşesc prin a face chestii neproductive. Mă apuc să editez nişte fotografii, mai postez nişte anunţuri-caut familii tinere pentru portofoliul meu de mamatograf. Încerc să fac ceva în excel. Am zis că profit de vara asta ca să învăţ. Îmi aduc aminte că nu am strâns în bucătărie. Nu am chef dar trag de mine. Ştiu că pe măsură laşi taskurile casnice să se adune e mai rău şi mai greu.
E 17:35 şi tocmai am terminat fericită de spălat pe jos, o mare realizare. Şi tocmai atunci se trezeşte Sasha. O schimb de pijama, luăm nişte lego şi ne ghemuim în sufragerie pe canapea. Îi pun TroTro pe laptop. M-a luat o stare de moleşeală, îmi fac un cappucino.
Îl sorb încet şi stau cu laptopul în braţe pe canapea iar Sasha se plimbă cu bicicleta prin casă. Ascult Magic Fm în surdină, miroase a prăjitură niţel arsă şi a podele proaspăt spălate. E ora 18 şi apare B. Îşi aruncă cât colo rucsacul şi pantofii de parcă odată cu gestul ăsta dispar zecile de telefoane de peste zi, negocierile obositoare şi alte frecuşuri corporatristice. A scăpat din turnul lui de sticlă şi ne găseşte în mijlocul acestui tablou de pace şi prosperitate. Sasha îi sare în braţe şi ţipă de bucurie că îl vede. El ridică o sprânceană; Ce bine e acasă, ce aţi făcut voi toată ziua? Aşa e, se pare că noi n-am făcut mai  nimic toată ziua:)

Mâncăm pe la ora 19 şi aşteptăm pe Masha mare să intre pe Skype. Chiote şi veselie, lacrimi stăpânite cu greu. Mă roagă să îi citesc Bambi şi mă pune de vreo trei ori să recitesc despre scena când vine ploaia şi toţi puii se ascund lângă mamele lor. Îmi lipseşte Mashoiul! Când e acasă ne călcăm mereu pe bătături, e atât e căpoasă. Ca mine. Şi e aşa bine când e acasă şi ea şi soră-sa se ţin reciproc ocupate.

În curând vine ora de somn pentru Sasha şi cam aici se încheie o zi acasă cu ea. O zi în care fac multe fără să fac nimic concret. Şi totuşi mă simt foarte, foarte împlinită.

De ce nu văd prin pereţi, de ce nu pot fi şi în bucătărie şi cu copiii şi cu mopul în mână şi cu laptopul pe genunchi făcând pivoţi în excel? De ce nu pot să fiu şi la piaţă şi la servici şi la sala de fitness şi militând pentru salvarea balenelor albastre în acelaşi timp?!?De ce, de ce??????

Aşa mă lamentam eu pe blog acum mai bine de un an…

Oare toate mamele sunt perfecte?Nu ştiu şi nici nu mă interesează perfecţiunea altora.Eu am găsit un echilibru în felul meu.Ştiu doar că îmi place realitatea noatră cu bune şi rele, cu râs şi plâns, cu urât şi frumos.Cu vase spălate la 11 seara şi momente când abandonez orice doar ca să ma joc cu ele două şi atât.”

IMG_5139

Super fain Gabriela, mulțumim că ne-ai povestit o zi din viața ta :)

 

PS. Am hotărât să public câte două articole din această serie pe săptămână. O să le puteți citi în fiecare Marți și Joi. :)

PPS. Dacă esti o mămică și vrei să împărtășești cu noi o zi din viața ta, contactează-mă!

 

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 StumbleUpon 0 Email -- Filament.io Made with Flare More Info'> 0 Flares ×

5 păreri la “O zi din viața unei mame – Gabriela Singureanu

  1. Pingback: O zi din viaţa unei mame | Fotografii şi întâmplări cu doi copii (şi o pisică)

  2. Pingback: O zi din viața unei mame – Alexandra Smaranda | căsuța fericită

  3. Pingback: O zi din viața unei mame – Raluca Ungureanu | căsuța fericită

  4. Pingback: O zi din viața unei mame – Andreea Vlad | căsuța fericită

  5. Pingback: Gregory Smith

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


× unu = 4

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>