O zi din viața unei mame – Alexandra Smaranda

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 StumbleUpon 0 Email -- Filament.io Made with Flare More Info'> 0 Flares ×

 

Invitata mea de azi, Alexandra, este o prietenă din on-line, mama a două fete cucuiete și o persoană extrem de empaticpă și sufletistă. :) M-am bucurat foarte mult când a fost de acord să ne povestească o zi din viața ei.

„Buna! sunt Alexandra, mama Irinei (in curand face 3 ani) si a Mirunei (1 an). De 6 saptamani, fetele merg la gradinita si cresa, iar eu m-am intors la testat echipamente de retea in cadrul unei companii. Sotul meu, D., lucreaza in ture, si programul zilnic variaza in functie de cum lucreaza el. Dar cam asa arata o zi in saptamanile in care el lucreaza de dimineata si ajunge acasa pe la 15.”  

dansand 2013-07-29 copy
„Ziua mea incepe pe la 6:30, cand suna telefonul. Daca am noroc si Miruna (1an) nu se trezeste, ma pot strecura, altfel stau un pic sa suga.
Prepar un ceai, mananc ceva, ma bucur de compania mea sau citesc un pic, sunt singurele momente din zi in care sunt chiar singura. Uneori asta e timpul pentru treburi casnice. Incep sa ma imbrac, se face 7 si Irina se trezeste… Primele cuvinte sunt, inevitabil, „Vreau sa sug”, asa ca ii dau sa suga in timp ce verific mailul sau Facebook.
Dupa vreo 5-10 minute, o opresc, trebuie sa ne imbracam. Ma intreaba unde mergem, e ritualul nostru de dimineata. Se bucura sa mearga la gradinita, asa ca accepta sa se dezbrace de hainele de noapte.
De obicei, nu vrea sa poarte ce am ales impreuna cu o seara inainte, dimineata vrea mereu cate o rochie, indeosebi pe cea din ziua anterioara. O pescuiesc din masina de spalat, ii arat ca e murdara si cautam alte haine. 
Se trezeste si Miruna si incepe sa planga dupa mine, ma duc la ea, rade si se ridica sa o iau in brate. Dupa toane, Irina poate sa se supere si sa planga in celalalta camera sau vine si ea cu mine la sora ei. Schimb scutecul Mirunei, o imbrac pentru cresa. O ajut pe Irina sa se imbrace, Miruna incepe sa chitaie, impacientata. Imi dau seama ca a facut ceva in scutec. O dezbrac si o duc la baie s-o spal, alt scutec, dar macar nu si-a patat hainele.
Ma imbrac si eu, daca n-am terminat inca. Incerc sa-mi amintesc daca mai am ceva de luat pentru gradinita/cresa (haine de-ale lor, prosoape, sticla de apa sau jucarii ptr drum). Ele se cearta pe un scaun si pe o lingurita.
Le chem la incaltat, Irinei ii inversez sandalele, sa si le poata pune corect in picioare. Miruna protesteaza cand ii pun sandalele, o pun in Manduca si imi pun in buzunare telefon, portofel si chei, cand descopar ca nu m-am incaltat. Si ca am nevoie la baie. In fiecare zi mi se intampla asta.
O scot pe Miruna din Manduca, dau jos Manduca, le las sa chitaie pe hol, ma incalt, iau plasa de gradinita, plecam.
Pe drum pana in statia de autobuz, Irina vrea sa alergam, dar Mirunei nu-i place sa se simta asa „saltata”. Prindem autobuzul la limita, gasim 2 locuri alaturate si fetele incep sa studieze vecinii. Miruna se plictiseste repede si vrea sa suga, incepe sa faca galagie si ma trage de tricou. Vecinii repereaza imediat un copil mic si incep sa discute cat de greu e cu 2 copii mici si cat de dragalasi sunt. Cei mai curajosi ma intreaba daca e baiat si ce varsta are Miruna. In acelasi timp, Irina imi pune diverse intrebari sau imi cere sa-i povestesc ceva. Desfac Manduca, ii dau sa suga Mirunei, si spun povestea parasutei. Miruna se opreste din supt, chiuie de cateva ori, studiaza oamenii, pe sora-sa, Manduca, geamul… termin povestile si ne pregatim sa coboram. Mai mereu cate o femeie o ridica pe Irina din autobuz si o pune pe asfalt, in statie.
Mergem pe jos, trecand pe langa diferite magazine. Irina spune multe lucruri, dar nu aud mai nimic de la masinile care trec pe langa noi. Intotdeauna e suparata pe persoanele care o iau in brate asa brusc, chiar daca isi da seama ca ne ajuta.
In sfarsit, ne apropiem de gradinita si ma intreaba numele fiecarei strazi (face parte din ritualul nostru de dimineata). Miruna picoteste in Manduca si adoarme fix cand ajungem la gradinita. Incepe sa planga de cum vede unde am ajuns, ii spun ca ne vom revedea, o ajut pe Irina sa se imbrace, cineva o ia pe Miruna in brate, vorbesc cu educatoarea, las plasa si plec.
Miruna inceteaza plansul dupa ce nu ma mai vede si plec impacata la serviciu. 
E ora 9. Metrou, birou. Birou, metrou.
Ajung in graba la gradinita la 16:35. De cum ma vede, Miruna vrea in brate si incepe sa planga tare. Se linisteste destul de repede si incep sa ma uit dupa hainele de luat acasa ale fetelor. Discut cu care educatoare se intampla sa vina mai intai, apoi apare si Irina. Ne strangem in brate, le ajut la incaltat, pregatesc plasa cu hainele si plecam. Mergem pe alt drum decat la venire. Irina se impiedica si cade si un domn o ridica imediat. Ea incepe sa planga si sa tipe „Voiam sa ma ajuti tu!”, o iau in brate peste Miruna si alerg spre autobuzul care tocmai vine.
Reusim sa ne urcam, e destul de aglomerat la ora 17. Irina vrea sa stea jos, Miruna vrea sa suga, incep sa faca galagie si oamenii ne elibereaza 2 locuri. 
Ii dau Mirunei sa suga cat timp Irina imi repeta ca a deranjat-o omul acela si ca e suparata ca n-am ridicat-o eu. Cate o femeie incearca sa intre in vorba cu ea si o intreaba cati ani are ea si cati ani are fratiorul ei. Miruna nu mai vrea sa suga, se ridica in picioare in bratele mele si „ataca” hainele oamenilor. Irina face pa-pa oamenilor care au vorbit cu ea si acum coboara. Cere de mancare o gramada de lucruri pe care nu i le pot da. Imi spune ce vede pe geam, apoi incepe sa intrebe cand ajungem. Ne dam jos si in sfarsit pot s-o intreb cum a fost la gradinita. 
Ajungem acasa pe la 17:30, uraaa, e si tati! o spal pe Miruna la fundulet, schimbam hainele, daca s-au murdarit. Strang hainele murdare, inclusiv cele aduse de la gradinita, pornesc masina de spalat. Cat lipsesc de langa ele, Irina ii da un branci sora-sii. Tatal ei o cearta si plang amandoua. Mancam ceva, pregatesc rucsacul cu apa si haine extra, ceva fructe, ne certam in care parc mergem (Irina vrea musai in Izvor, care e departe). 
Ne impacam cu Lego sau cantam ceva ce place tuturor. 
Pun rufele pe sarma ajutata de Irina, si plecam pe la 19.

Miruna vrea sa mearga pe jos, doar ca merge foarte incet, asa ca Irina si D. o iau in fata. Stam vreo ora jumate’ in parc, ne intoarcem si ma panichez cand vad cat e ceasul (20:30-45?).
Irina refuza orice varianta de mancare, cere lapte si se plange ca o doare burta. Vrea sa suga. Ii dau sa suga cat timp D. ii face baie Mirunei. O preiau pe Miruna, o imbrac si ii dau sa suga si adoarme (daca am noroc).
In timpul asta, D ii face baie Irinei, apoi se duce langa Miruna. Irina vrea sa suga dupa baie, si stau nitel pe net cat suge. O opresc, se pune cu o carte in pat, cat timp eu fac plasa de gradinita pentru a 2-a zi. Ii citesc 6 povesti din cartea mov si atipesc langa ea. Irina se tot foieste, se da jos din pat, se urca la loc. In sfarsit adoarme pe la 22.
Dorm si eu 1-2 ore, cand o aud pe Miruna plangand. Ma duc la ea si fac schimb de paturi cu D. Miruna suge si adoarme la loc.
In timpul noptii, o aud pe Irina plangand. Astept sa vad daca se opreste si adorm. Miruna se trezeste si ea plangand, se ridica in picioare, suge si adoarme.
Se trezeste iar, se tavaleste prin tot patul, o pun inapoi langa mine sa suga si adoarme.
Cu putin noroc, ajung la baie si sa beau apa pana se trezeste iar. Adorm dandu-i sa suga. Inca un pic si suna ceasul.”

Mulțumim frumos Alexandra pentru că ne-ai povestit o zi din viața ta! :)

PS. Public câte două articole din seria “O zi din viața unei mame” pe săptămână, în fiecare Marți și Joi. :) Dacă ați ratat articolele anterioare, le puteți citi aici: primul, al doilea, al treilea, al patrulea , al cincileaal șaselea și al șaptelea.

PPS. Dacă esti o mămică și vrei să împărtășești cu noi o zi din viața ta, contactează-mă!

 

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 StumbleUpon 0 Email -- Filament.io Made with Flare More Info'> 0 Flares ×
The following two tabs change content below.

andreea

PR & Communication Manager/Editor
Sunt mămica a doi copii, o fetiță și un băiețel, soția unui bărbat minunat și blogger în casuța fericită :) Profesia mea este în relații publice, am studiat business la universitatea East West din Chicago și artele plastice în Cluj, cu specializare în pictură de șevalet. Am avut ocazia să locuiesc până acum, pe două continente, iubesc arta, designul, gastronomia și călătoriile.

2 păreri la “O zi din viața unei mame – Alexandra Smaranda

  1. Pingback: O zi din viața unei mame – Ioana Csaki | căsuța fericită

  2. Pingback: O zi din viața unei mame – Ana | căsuța fericită

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


− 6 = trei

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>