O zi din viața unei mame – Bogdana Dobre

1 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 StumbleUpon 1 Email -- Filament.io Made with Flare More Info'> 1 Flares ×

 

Am cunoscut-o pe Bogdana prin intermediul blogului pe care îl scrie, cu ocazia unei campanii umanitare pe care a inițiat-o împreună cu încă câteva mămici.. :) i-am citit blogul și mi-a plăcut.. m-am implicat și eu în campanie și am donat pătuțul lui Aimi la un „Talcioc Urban”, unde am si avut ocazia să o cunosc personal pe Bogdana și nu mi-a venit să cred că „puștoaica” care îmi strânge mâna este mama a trei copii (!) Bogdana este o super mamă, își crește frumos copiii, arată fenomenal, scrie pe două bloguri si colaboreaza cu încă câteva – eu sincer nu înțeleg de unde are atâta energie! ;)

Uite cum se auto-descrie Bogdana:

„Andreea m-a rugat ca mai intai de toate sa imi fac si o scurta autobiografie :) , asa ca incerc sa ma incadrez cat pot in ideea de “scurta”.  Pe numele meu complet, Bogdana Dobre, 36 de ani proaspat impliniti, ceva cariera in spate (intrata de ceva vreme intr-un mare con de umbra, insa fara regrete asociate). Cei mai multi ma stiu de pe Calea Lactee, blog inceput acum aproape cinci ani, sub forma unui jurnal de sarcina, transformat acum in blog #cudetoate. Ah, si evident, cei mai multi ma stiu ca mama Rebeccai, a lui David si a lui Radu! Stiu, trei copii nu sunt de ici de colo, toata lumea care ma aude pentru prima data spunand ca am trei copii are o reactie de surpriza, mergand pana la “Si sunt toti ai tai?!?”. Da, sunt toti ai mei. Esti curajoasa, vine imediat raspunsul. La care eu nu pot sa zic daca e vorba despre curaj sau altceva, este pur si simplu despre deciziile pe care le ia fiecare de-a lungul vietii, si despre acel dram de turnuri neasteptate de care ai parte pe parcurs. Cu alte cuvinte, nu este pentru cine se pregateste, este pentru cine se nimereste.”

524384_10200887257078420_1147528923_n 1095023_10200887255518381_550148849_n

„Fiindca, nici macar o secunda nu mi-am imaginat ca voi ajunge sa am trei copii, si, mai mult, lucru pe care l-am spus de  “n” ori pana acum, inainte de a ramane prima data insarcinata aveam dubii maxime ca voi fi vreodata in stare sa cresc chiar si un singur copil. Well, se pare ca pot :P ” 

282817_10200887255478380_913087965_n

Bogdana a avut ideea excelentă să ne povestescă o zi din vacanța pe care tocmai au avut-o, așa că fară să mai amân, uite o zi din viața unei mame... la plajă!

„Nu va voi povesti aici o zi obisnuita din viata mea, caci pe aceasta tema am mai scris de-a lungul timpului, ci va voi povesti o zi din vacanta. Acum, fiecare are propria perceptie despre ideea de vacanta, si in mod cert, o vacanta cu trei copii este mai mult o prelungire a ceea ce se intampla acasa in mod normal, cu diferenta ca se intampla in alta locatie decat propriul camin. Am citit acum vreo cateva saptamani, la o prietena pe Facebook, o constatare a sotului ei, si am ras copios, realizand cata dreptate are: “In vacanta, copiii sunt la all-inclusive, iar parintii sunt agentia de turism” Cam asa, nu?”

„Zilele noastre de vacanta thassiana incepeau devreme. Devreme insemnand cam un sapte si jumatate. Recunosc ca este oarecumva o trezire “ghidata” de mine, eu cea disperata dupa orice raza de soare, dar nimic impus. Copiii se trezesc pe rand, eu deja am facut papornita pentru plaja, am strans prosoapele, echipamentele lor de plaja puse cu o seara in urma la uscat, am verificat cata crema mai am in geanta, daca trebuie sa mai iau, am schimbat sticlele lor de apa cu unele noi, am pregatit punga de fructe, le-am pregatit si lor hainele cu care vor iesi din casa, m-am imbracat si pe mine, m-am spalat. Incepe vanzoleala, Radu mic se mai foieste prin pat, vrea giugiuleala de dimineata, care a inlocuit suptul matinal, ii fac pe plac, ca sunt toate momente din acelea de ai vrea sa le ingheti in timp, atat de pretioase sunt. Vine si David din camera vecina, se aude si Rebecca maraind din patul de sus, “mai vreau sa dorm, mai vreau sa dorm”. Ce somn, pui mic, baietii au intrat deja in rutina, au pus-o de o mica incaierare in pat, asezonata cu momente de tandrete.

547147_10200887280999018_203079517_n

Eu dau sa ii imbrac, ce sa imbrac de ei, ca sunt ca niste zvarlugi, nu apuc sa pun un crac ca imi primesc niste “picioruse” direct in burta, se intorc, se foiesc, se rasucesc, chicotesc si se hlizesc non stop. Pun intrebarea “Cine vrea la plaja, la apa?” si se aud doua voci pitigaiate, de baietei mici, care se tanguiesc “Nuuuu, nu a pajaaaa”. Zic, ok, nici ieri nu ati vrut la “paja”, iar seara nu va mai scoteam din apa. Deci, haideti macar sa va imbrac, mergem jos la Iannis, bem sucul si vedem dupa. Evident, unul din ei nu vrea suc, plange ca vrea lapte, celalalt topaie de bucurie ca nu ii dau lapte, ci suc. In sfarsit, sunt toti trei imbracati, spalati, incaltati, Radu coboara cu ei, eu strang haosul din cele doua camere, imi pun la repezeala lentilele, ma incalt si eu, si cobor.

Jos la micul dejun, pune suc, adu paine, pune niste felii cu unt si marmelada, adu paie, fa laptele,  ia trei oua, curata-le de coaja, scoate galbenusurile din ele, fa si doua cafele pe repede inainte, Chiti mananca o chestie, Radu alta, David alta. Trei copii, trei personalitati complet diferite, cu gusturi si preferinte si mai diferite. On top of that, azi nu-i ca ieri, preferintele culinare se schimba de la o ora la alta chiar.

O jumatate de ora mai tarziu, dupa ce trece si momentul in care se face treaba mare, si alergam care incotro, in functie de copil si de nevoile sale, ne urcam in masina sa mergem la plaja. Am avut zile in care am mers la 1 kilometru distanta la plaja, insa au fost zile in care am facut peste 50 de kilometri ca sa ajungem la o anumita plaja. In masina, indiferent de distanta, se asculta numai muzica pentru copii, iar acum, spre bucuria noastra suntem in faza in care ascultam non stop un CD numit “Salvati-va ingerii”.

971779_10200887258718461_1166431598_n

Odata ajunsi la plaja, incepe procedura de instalare. In timp ce Radu mare face drumuri peste drumuri de la masina si inspre masina, eu ii dau cu crema pe toti trei si ii imbrac regulamentar, cu pantaloni, bluza si palarie toate cu SPF. Call me, maniac, I don’t mind! Operatiunea de cremuire nu e floare la ureche, se dau batalii pe tubul de crema, se mai da pe jos, se mai pune in exces, exista mereu o sansa ca David sa isi toarne jumatate de tub pe maini, si dupa aceea sa ajung sa dau cu crema toata familia si tot sa ii mai ramana printre degete.

Radu mare termina in sfarsit de carat tot calabalacul, tricoul s-a lipit de el deja.  Nu e timp pentru o pauza, asa ca se apuca constiincios sa faca doua gauri mari pentru cele doua umbrele, sa umfle cele doua colace, si cele doua barcute, sa umple piscinuta cu apa si sa imprastie ditamai punga de Real, plina cu lopatele, galetuse, forme de nisip, greble, stropitori, etc. Eu in sfarsit i-am terminat pe copii (sau ei pe mine?), strang toate hainutele aruncate care incotro, intind prosoapele pe sezlonguri, si fac ordine in haos.

Gata, acum putem si noi respira putin, ma dau si eu cu crema, si ma asez sa fumez o tigara. Dupa care incepe distractia. “Mami, imi aduci putina apa in galetusa?” Si asa incep sa fac vreo douazeci de drumuri intre mare si locul unde sta Raducu. Raducu toarna intr-o secunda apa din galetusa in nisip, tot intr-o secunda ea se evapora, doh!, dupa care imi arata foarte expresiv si galeata goala si nisipul umed, unde pentru o clipa a fost apa. Si ia-o de la capat. Intram si in apa, uneori mai cu tragere de inima din partea lor, alteori mai greu, se face pranzul si ei nu vor sa se apropie de apa. Totusi, odata ce ii prind gustul, nu vor sa mai iasa.

1098259_10200887256198398_1685749929_n

Usor – usor, se face ora 13:00 si parca soarele e cam puternic, asa ca ii schimbam din hainele de plaja si ne mutam cu catel cu purcel la terasa. Unul dintre noi sta la masa sa faca comanda de mancare, iar celalalt se duce cu copiii la locul de joaca, pana vine mancarea. In sfarsit, vin supele, trebuie sa le racim, operatiune dificila cand afara sunt 30 de grade, supa frige, iar ei nu se ating de ea daca nu este aproape sleita. Le dam de mancare, printre picaturi si vanzoleala in jurul mesei apucam si noi sa imbucam ceva, vor iar la joaca, evident, ce le pasa, unul dintre noi se duce cu ei, cat celalalt apuca sa manance ca tot omul, dupa care facem switch. Intre timp vor si inghetata, ceea ce le si luam, after all suntem in vacanta, e perioada de ultra rasfat.

Pana ajungem inapoi pe plaja se face ora 15:00, insa nici vorba de somn. Vor in apa. Iar cremuire, iar punem hainele de plaja. Evident ca nu rezista mult in apa, baietii dau semne de somnolenta, pe David il scoatem, il infofolim in vreo patru prosoape, il punem la umbra si cinci minute mai tarziu doarme lemn. Cu Raducu e mai complicat. Raducu trebuie tinut in brate, leganat, giugiulit, cuibarit, insa in scurt timp adoarme si el. Imi iau telefonul, Slava Domnului pentru wifi-ul de pe plaja, si cat el doarme in bratele mele, ma pun la curent cu ce se intampla prin tara, mai pun o poza pe Instagram, mai imi verific mailurile. Mai greu cu cititul vreunei carti, in conditiile in care nu ai la dispozitie decat o singura mana. Dar vor veni si vremurile in care voi reusi sa mai citesc pe plaja.

Rebecca nu doarme. Oricat am incerca sa o convingem sa stea macar o jumatate de ora pe sezlong linistita, esuam in mod constant. Parca sta pe ace, este intr-o foiala continua, tot timpul vrea ceva, o deranjeaza ceva, sau nu ii convine altceva. Asa ca, de fiecare ajungem sa o lasam sa stea in apa, cat vrea ea. Si ea sta, fara sa se plictiseasca vreo secunda, chiar si cate doua-trei ore fara pauza.

561214_10200887273198823_732842316_n

996869_10200887278718961_2135278242_n 550975_10200887276278900_307374718_n

Dupa trezirea celor doi crai, mai reluam o data operatiunea de cremuire, si incepe cea mai zglobie perioada  zilei. Sunt plini de viata, alearga care incotro, intra in apa, ies, se fugaresc, se joaca in nisip, se stropesc, se mai si incaiera, noi pe langa ei si impreuna cu ei. Pe la un sapte incepem sa strangem, toata treaba dureaza cam jumatate de ora, incercam sa ii scoatem din apa, nu prea reusim, ii mai lasam, iar mai incercam si tot asa. Intr-un final, avem succes, ii curatam bine de nisip, ii stergem, ii imbracam si ne intoarcem la pensiune.

Acolo, ne asteapta o seara lunga. Mai intai pun la uscat toate hainele si prosoapele, ii iau pe rand pe copii la spalat, ii imbrac, cat timp ma ocup de unul din ei, Radu sta cu ceilalti doi, cand ajung la ultimul, isi face si Radu un dus rapid, dupa care raman eu ultima in camera. Sterg pe jos tot nisipul adunat, fac curat, imi fac si eu un dus, arunc ceva pe mine, si cobor la masa dupa copii. Ei deja au facut un drum pana la locul lor favorit (la douazeci de metri de pensiune este un loc de incarcare pentru tiruri, iar ei au o fascinatie totala pentru aceste masini). Ne asezam si noi la masa, insa pentru scurt timp, ca unul vrea la locul de joaca, unul vrea la desene si se muta la doua mese mai sus, ca sa fie mai aproape de televizor, noi ca de obicei facem naveta, ne plimbam cu farfuria dupa noi, mancam printre picaturi. Pe nesimtite se face ora zece, se vede clar ca sunt obositi, dar nu ar recunoaste in veci. Ii luam cu binisorul sus, ii bagam in scutece, mai e timp de o alergatura, de o mica joaca cu masinile prin casa, de ceva zbenguieli si sarituri prin pat, dupa care, brusc si dintr-odata se face liniste. Ati experimentat adormirea instanta cu copiii vostri vreodata? Noi da J.

NB: anul acesta, spre deosebire de anul trecut, am fost in vacanta impreuna cu bona noastra. Nu va imaginati vreo schimbare majora. Nu s-a schimbat decat raportul de adulti vs copii, iar acum am avut cate un adult la fiecare copil :) .

Si da, noi am mai avut momente in care am putut sa stam la terasa de pe plaja sa ne bem cafeaua dimineata, si mai mult, am reusit o data sa evadam timp de doua ore, singuri singurei, pana la Giola. Plus, doua seri in care copiii au ramas cu bona, iar noi ne-am rasfatat cu o cina in Potos.

Altfel, “cu crema ma da numai mami”, “ma imbraca doar mami”, “numai mami ma spala”, “eu vreau sa dorm cu mami”, “mami imi aduce apa” :) .  Mami, mami, mami.

Dar este distractiv si este perfect. Si este atat de frumos incat uneori mi se pare ca traiesc un vis, ca sunt binecuvantata ca ii am, ca mi-au fost trimisi mie si nu altcuiva. Si daca este sa ma uit inapoi, in perioada in care eram “children free”, oricat de frumoasa a fost la vremea ei, nu pot sa nu remarc, cat de lipsita de substanta era. Asta simt eu, iar ceea ce traiesc acum este pur si simplu minunat. Asa, fara nici o secunda de respiro :) .”

 

Uau Bogdana, cât de frumoasă a fost vacanța voastră, fotografiile sunt de vis! Mulțumim că ne-ai povestit o zi din ea :)

 

PS. Public câte două articole din seria “O zi din viața unei mame” pe săptămână, în fiecare Marți și Joi. :) Dacă ați ratat articolele anterioare, le puteți citi aici: primul, al doilea, al treilea, al patrulea , al cincileaal șaseleaal șaptelea și al optulea.

PPS. Dacă esti o mămică și vrei să împărtășești cu noi o zi din viața ta, contactează-mă!

 

1 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 StumbleUpon 1 Email -- Filament.io Made with Flare More Info'> 1 Flares ×
The following two tabs change content below.

andreea

PR & Communication Manager/Editor
Sunt mămica a doi copii, o fetiță și un băiețel, soția unui bărbat minunat și blogger în casuța fericită :) Profesia mea este în relații publice, am studiat business la universitatea East West din Chicago și artele plastice în Cluj, cu specializare în pictură de șevalet. Am avut ocazia să locuiesc până acum, pe două continente, iubesc arta, designul, gastronomia și călătoriile.

6 păreri la “O zi din viața unei mame – Bogdana Dobre

  1. Flori de mandarin

    Da, noi avem unul și ritualul are deseori nesfârșit, cu ieșit pe afară și așa mai departe! Dar este într-adevăr minunat să ai copii, să te bucuri de ei! Și ne mai dorim câțiva, nu doar unul, să avem gălăgie și chicoteli, iubire și momente dulci de pupăceală…sunt momente pe care într-adevăr am vrea să le înghețăm și să le dezghețăm când vrem noi, când ne este dor de ele!

    Răspunde
  2. Pingback: O zi din viața unei mame – Raluca Conțiu | căsuța fericită

  3. Pingback: O zi din viața unei mame – Raluca Ungureanu | căsuța fericită

  4. Pingback: O zi din viața unei mame – Maria de la MaNa | căsuța fericită

  5. Pingback: O zi din viața unei mame – Ana Tatu | căsuța fericită

  6. Pingback: O zi din viata unei mame – Oana Vetrici | căsuța fericită

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


× sapte = 21

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>