Arhiva lunii septembrie 2013

Picături de Inspirație – 30 Septembrie, 2013

 

Sunt tare bucuroasă că am reusit să transferăm blogul Casuta Fericită pe un alt server și înafară de cele câteva zile (ok, de fapt nu zile.. cam două săptămâni) în care nu a fost operațional, nu am avut nici un incident! Nu am pierdut nimic! yey! În plus, aproape toată perioada asta noi am fost răciți, așa încât nu cred că aș fi putut să fac mare lucru pe blog, chiar dacă ar fi fost funcțional :P

Începând de azi, lucrurile au reintrat pe făgașul normal și o să vă pot oferi din nou articole zilnic :) yey!

Azi pentru că e Luni, vă ofer un nou articol din seria „Picături de Inspirație” :)

Pentru mai multe informații despre articolele din această serie, citiți aici un articol care explică conceptul din spatele ei.

Picaturi de Inspiratie 30 septembrie 2013

 

Imaginile folosite pentru compunerea colajului “Picături de Inspirație” au fost găsite pe Pinterest.

Să aveți o săptămână inspirată! :)

O zi din viața unei mame – Ana Tatu

 

Nici nu pot să exprim în cuvinte cât sunt de bucuroasă să scriu azi un NOU articol din seria „O zi din viața unei mame” :)

Azi o am invitată pe Ana Tatu, mămica talentată de la „Picturici” unde crează cadouri personalizate pentru „pici” :) Totodată, Ana scrie și un blog fain, intitulat Copilăria de la E la F despre care spune: „Scriu din experienta proprie, ca rezultat toate postarile sunt personale si nu vizeaza terte persoane. Blogul este conceput ca un jurnal destinat copiilor mei, inceput cand primul copil avea 3 luni. Va fi o carte cu invataturi, amintiri si esecuri, despre copilaria lor si vremurile pe care le-am traversat impreuna.”

1080478_10151726163403813_56687910_n

Și acum, o zi din viața ei:

„Privind acum la o zi obisnuita de-a mea, petrecuta alaturi de doi copii cu foarte multa personalitate, rad de imaginea pe care o aveam inainte de a fi mama. Credeam ca ai tot timpul din lume pentru tine, copilul doarme cand e mic si se joaca linistit pe covor cand mai creste. Am zile in care uit sa mananc, dar macar sunt multumita ca respiratia nu necesita vreun efort cat de mic si este pe pilot automat.

Zilele nu sunt la fel, fiecare vine cu provocarea dar si cu satisfactia ei. O cearta greu de descalcit intre copii, dar si o perluta de-a copilului mare sau o achizitie noua a copilului mic. Sunt foarte matinala, la doi ani Filip doarme bine noaptea dar este foarte agitat dimineata. Incepe sa se trezeasca de pe la 4.30, cere apa, se muta in cealalta parte a patului, cere lapte, adoarme, iar cere lapte, si tot suge pana pe la 6-6.30 cand se trezeste de-a binelea. Mananca o banana si ne jucam pana ni se alatura Eva. De acum incepe agitatia specifica diminetilor. Spalat-pregatit micul dejun-ajutat copilul mic sa manance-imbracat. Desi suna curgator, ne impiedicam in tot felul de evenimente cum ar fi ciondaneala pe un anume scaun, laptele varsat, refuzul lui Filip de a se imbraca.  Eu ma imbrac printre picaturi, mai pun un scutec, mai impletesc o codita, inchei o sandala poznasa. Ne grabim, mergem la ora de inot si avem de parcurs cam un kilometru pe jos. Fac bagajele si le verific: echipament de inot, prosop, papuci, gustare pentru Filip, o jucarie, apa de baut. La 8.50 trebuie sa fim iesiti pe usa si in acest moment cam toti vecinii ar fi bine sa se fi trezit deja, pentru ca noi coboram in chiuieli si tropaieli.

Drumul pana la bazin este parcurs in fuga, viteza lor preferata, caci dumnealor au doar doua viteze, fie fug, fie sunt opriti in admiratie pentru vreun melc, vreun canal fara capac, vreun copac din care doresc ramuri care se pot transforma in aripi de avion. Odata ajunsi, mergem in vestiarul fetelor si incerc sa-l conving pe Filip sa stea linistit pe banca cat o dezbrac pe Eva si isi pune costumul de baie. Cat Eva este la bazin, noi ne jucam in curtea scolii, eu as avea nevoie de o pauza, el are o energie inepuizabilat. Cand celelalte mame si bunici se indreapta spre intrarea bazinului, o rupem si noi la fuga, el inainte, eu dupa el si reluam procesul de dezbracat-imbracat al surioarei. Inapoi acasa, dar tot in fuga, pe alt drum plin de minunatii: o bara pe care te poti balansa, scari de pe care poti sari, borduri bune pentru dezvoltarea echilibrului.

1369171_10151726162738813_1454209598_n 

Ajungem acasa cam pe la 11.30-12 si le pun sa manance, Filip e cam obosit si marait, amandoi sunt dispusi sa se ia la harta din nimicuri, asa ca stau cu ei la masa, incercand sa mentin buna dispozitie. Urmeaza ora de aur, somnul. La mine e de argint, numai copilul mic doarme, Eva se uita putin la desene cat eu il adorm pe Filip, apoi vorbim, mai mult ea, desenam, mai mult eu. Filip, ca si Eva la varsta lui, doarme la pranz in etape. Se trezeste dupa 40-45 de minute dar e bine sa-l re-adorm, altfel va fi smiorcait toata ziua.

Se trezeste in jur de ora 14 si pregatesc ceva de mancare, incercand sa le dau si lor ceva de facut. Filip vrea sa participe la gatit, vrea sa ma ajute, dar nu pentru mine, ii place foarte mult sa manuiasca cutitele si sa se joace la apa. Eva e si ea o bucatareasa priceputa, pasionata de prepararea placintelor si linsul castroanelor de la mixer. In jur de ora 15 le e foame, dar daca intarzii cu mancarea se servesc singuri din frigider cu placinta, fructe, inghetata (facuta de mine cu baza de banane), e ceva haos in mesele lor, dar incerc sa nu ma stresez, de regula mai stau la masa si cu tatal lor, cand vine de la munca. Salvarea mea se intampla intre 16 si 17, alearga la usa sa-l intampine, fiecare incearca sa-i spuna ce s-a intamplat peste zi, se creeaza un mic balamuc  pe holul si asa ingust.

Cand am terminat si aceasta noua etapa de mancat-imbracat, ne imbarcam in masina si mergem „la mosie”, asa ii zicem noi locului unde ne construim o casa. Acolo ne asteapta un motan negru cu ochi verzi, o gradina mica de legume care e udata cu mult entuziasm, doi baietei din vecini care le sunt alor mei cand cei mai buni prieteni, cand cei mai aprigi dusmani si foarte multe munca fizica.

1371796_10151726162778813_1566857869_n 1305284_10151726162833813_908596556_n

La cel tarziu 19 trebuie sa fim acasa, daca dorim o seara reusita. Intarzierile duc la nervi intinsi de oboseala iar seara sunt multe de facut, dar acum suntem  2:2 si ne tinem ferm pe pozitii. Impartim pregatitul cinei, dusul copiilor, pregatirea de culcare. Dupa ce au adormit, avem un pic de timp pentru noi, apoi eu lucrez putin sau zac pe net, co-autorul se culca, el e si mai matinal decat mine, cand Filip se va foi maine dimineata pana-n 5, el e deja treaz si asezat la calculator, lucreaza.”

 

Grozav! Mulțumim frumos Ana pentru că ne-ai povestit o zi din viața ta! :)

PS. Public câte un articol din seria “O zi din viața unei mame” pe săptămână, în fiecare Marți. :) Dacă ați ratat articolele anterioare, le puteți citi aici: primul, al doilea, al treilea, al patrulea , al cincileaal șaseleaal șapteleaal optuleaal nouăleaal zeceleaal unsprazeceleaal doisprazeceleaal treisprăzeceleaal paisprăzecelea și al cinspăzecelea.

PPS. Dacă esti o mămică și vrei să împărtășești cu noi o zi din viața ta, contactează-mă!