O zi din viața unei mame – Andreea Vlad

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 StumbleUpon 0 Email -- Filament.io Made with Flare More Info'> 0 Flares ×

 

Andreea este o prietenă tare dragă, mămica a două fetițe drăgălașe – vă imaginați cât de bucuroasă am fost, când mi-a spus că e de acord să participe în proiectul „O zi din viața unei mame” :) Sunt sigură că ziua din viața ei o să vă placă la fel de mult ca mie! ;)

„Bună! Eu sunt Andreea, în particular  – traducător, în general – mama Emmei, de doi ani și jumătate și mama lui Iris, de nouă luni și soția unui OM frumos și rar, pe numele lui Florin. Un bărbat nebun, boem și de neînțeles, mai ales de când a intrat în concediu pentru creșterea copilului, la nașterea lui Iris. Bine că l-am înțeles eu :)”

IMG_20130824_174341

Andreea ne povestește o zi din viața ei:

„O să vă povestim o zi din viața noastră, din vara trecută, cea mai frumoasă vară din viața noastră de până acum.

E o frumoasă zi de august, luni. Ne trezim cu noaptea-n cap, adică pe la 9-9 și ceva.  Emma încă poartă scutec (nu știam noi atunci că în doar câteva săptămâni va renunța de bună voie și netreinuită de nimeni la el :), așa că mă duc să o spăl la baie, ca să i-l pot schimba. Urmează la baie Florin, care ii schimbă scutecul lui Iris și o spală și pe ea. Alăptez eu în tandem dar la fel punem și scutecele fetelor: eu pe al Emmei, el pe al lui Iris.

Undeva, după 10,30, după schimbare și alăptarea de dimineață, reușim să coborîm și noi în living.

Florin face ouă ochiuri, eu mă joc cu zânuțele noastre, le mai dau să sugă, mai cântăm ceva, posibil și dansăm, nu mai știu.

Ne punem la masă să mîncăm, Emma cere din nou țiți, reușesc să o conving să mâncăm întâi ou, că face bine la creier.:) Îi dăm și lui Iris gălbenuș, ca are deja 6 luni și o diversificăm. Toată lumea e mulțumită că mâncăm împreună la masă. Yeyy!

Să tot fie trecute de 11,30 când terminăm de mâncat și eu mă așez pe canapea să îi dau desertul lui Iris. Am pregătit ceva ușor și rapid: lapte de la sân, direct de acolo. Ușor, v-am zis.

Iau telefonul și îndrăznesc și eu să îmi verific mailul cât stă ea la țiți, mai conversez cu Florin (care se joacă cu Emma) despre ce să facem azi, pe unde să ieșim, cum să procedăm. În timp ce citesc mailurile, văd unul cu recomandări last minute. Ii atrag atenția că am tot zis și noi că mergem în Grecia într-o vară, el mă întreabă ce preț au las-minute-urile alea și când îi spun, îmi zice așa, ceva, ca o cerere în căsătorie: Păi de banii aștia nu mai bine mergem la Praga, la Laura? Laura fiind sora mea, care locuiește acolo.  V-am spus că îl iubesc la infinit, nu?

Mă uit la el uimită și complice. Mie să nu îmi spuna Hai!, că eu ma duc. În excursii, adică. Cu el.:) Începem să procesăm: bagajele sunt aproape făcute, că doar avem un troler cu haine curate și nefolosite și unul cu haine murdare, ambele de excursia de săptămâna trecută la Tușnad (de unde ne întorsesem sîmbătă). Ok, stăm bine. Mâncarea pentru copii – nu avem nevoie, Emma mănâncă orice iar Iris e diversificată de vreo săptămână, adică 99% pe lapte matern. Stăm bine și la capitolul ăsta. Ce ar mai fi? Să verificăm și conturile, să vedem dacă ne țin finanțele. Facem rapid un calcul de transport, că doar cazarea e gratis, multumim Laura! și constatăm că stăm binișor și la capitolul ăsta. A mai rămas ceva? Hm, poate ar trebui să o sunăm, totuși, și pe gazda noastră, poate are mult de lucru și nu are chef să ne vadă fețele. Sunăm, vorbim, Praga ne așteaptă!:)) Ne organizăm rapid:  Florin stă cu fetele, eu aleg haine pentru toată lumea și le las pe pat în dormitor. Apoi eu iau fetele să alegem jucării, Florin pune ce mai e de pus în bagaje, verificăm încă o dată lista cu De luat când plecăm în excursii, mai scădem, mai adăugăm, ne asigurăm că avem destule scutece, luăm apă, gustări, jucării. PLECĂĂĂĂM. Este 13:45.

În cinci minute intrăm pe DN1 cu speranța ca fetele noastre vor dormi duse vreo 2-3 ore. Siiigur…ca nu. Doarme doar Emma, Iris se hizilește cu mine, mă joc cu ea cu papușelele, o împiedic să nu tragă de Emma, căci încă stau una lângă alta, în scoica, respectiv scaun de mașină. După vreo oră, Iris dă semne că vrea să adoarmă, așa că o iau din scoica, o alăptez, adoarme, o pun înapoi în scoică.

Fetele dorm și acum e rândul nostru să ne hizilim. Suntem pe Valea Prahovei, facem glume pe seama eficienței autorităților române și a autostrăzilor lipsă, râdem din orice. Așa e iubitul meu, nu mă plictisesc cu el niciodată iar de multe ori am impresia că imi face un show de stand-up comedy numai pentru mine. Am exclusivitate!

IMG_20130819_160052

16:45 Se trezește Emma. Bine că ea nu e gălăgioasă când se trezește, așa că Iris doarme în continuare. Ii arăt case și animale pe geam și hotărăsc împreună cu Florin că mai putem merge cam o oră, până se trezește și Iris. Emma pare ok, nu dă semne de plictiseala.

Este ora aproximativa trecute de 17, așa că decidem să facem un popas pe undeva pe lângă Codlea. În 15 minute schimbăm scutece, bem apă, alergăm, ne hizilim, tati cumpără o surpriză pentru copii și pornim iar la drum cu destinația Sibiu, unde intenționăm să stăm ceva mai multicel.

În drum spre Sibiu, Florin îmi arată că a cumpărat de la o dugheană două punguțe cu animale, sălbatice și domestice. Până astăzi, sunt printre jucăriile preferate ale fetelor, chiar dacă sunt dintr-un plastic dubios, au poziții ciudățele (de exemplu, calul e roz închis si stă cumva cu gâtul sucit dar nu mai conteazaJ). Ne jucăm cu ele, fetele se amuză și așa ajungem la Sibiu undeva după ora 6, spre 7 seara. Oprim să mâncăm ceva și apoi găsim un parc unde Emma se cațără peste tot, Iris e bucuroasă că vede copii, găsim un fel de balansoar mare în care le punem pe amandouă. Iris mai că nu respiră de emoție, că e și ea în balansoar, chiar lângă idolul ei în viață, Emma!

Ne mai jucăm, mai sugem pe rând de la țiți, Emma mai bea și apă și uite așa, se înserează, fetele obosesc, se face ora 9 și decidem să o luăm din loc. Florin îmi pune că se simte odihnit și mai poate conduce puțin. Am încredere în el, e cel mai bun șofer cu care am mers și voi merge vreodată. Așa că, pe la 9:30, reușim să fim schimbați, curățați, înscăunați și să pornim încet către… vedem noi unde, poate în Arad, poate oriunde, dacă fetele se vor agita sau dacă iubitul meu obosește sau dacă ambele.

IMG_20130819_163725

Ne mai jucăm puțin în mașină dar Iris începe să se agite, se apropie ora 10 și ea vrea să doarmă, așa că o iau în brațe, o pun la sân și o adorm în timp ce povestesc cu Emma în șoaptă. Iris adoarme în curând, așa că o pun înapoi în scoică. Pe la 10,30 e rândul Emmei să se agite: vrea țiți pentru că vrea să doarmă. Îi spun că o înțeleg, că știu că ea adoarme în brațe la mami, cu lăptic cald de la țiți dar că azi facem o excepție, ea trebuie să rămână în scaunul ei iar eu o voi mângâia și îi voi povesti ceva. Ea se agită, eu mă agăț din zbor de un detaliu din Bobiță și Buburuză, îi place, povestim, convenim că ea e Buburuză, Iris e Bobiță, eu – doctorul Bufniță și tati e Șoma ariciul (că ne duce cu mașinaJ) și pe la 11 adoarme și ea. Yeyyy, victorie!

Începe distracția pentru adulți. Florin e fresh și în vervă, comentăm denumirile locurilor prin care trecem. Cum spuneam, noi doi nu ne plictisim niciodată. Florin mă întreabă ce părere am dacă mergem până în Arad. Eu sunt de acord, Emma doarme bine, la fel și Iris deocamdată așa că, încântați, extaziați de porțiunile de autostrăzi de câțiva zeci de kilometriJ, pe care le parcurgem, decidem că mergem până în Arad, dacă nu întâmpinăm nicio problemă.

Emma doarme liniștită, Iris mai cere o dată să sugă, ne mai hizilim puțin, cu grijă, să nu îi trezim pe Bobiță și pe Buburuză și undeva în jur de ora 1 a.m. ajungem în frumosul Arad, unde găsim un hotel drăguț, ne cazăm, culcăm fetele care nici nu se sinchisesc în timp ce le transportăm de la mașină în cameră și ne culcăm și noi cu gândul la aventura care ne așteaptă, fără să bănuim cât de frumos avea să fie.”

Mulțumim frumos Andreea că ne-ai povestit o zi din viața ta! :)

PS. Public câte un articol din seria “O zi din viața unei mame” pe săptămână, în fiecare Marți. :) Dacă ați ratat articolele anterioare, le puteți citi aici: primul, al doilea, al treilea, al patrulea , al cincileaal șaseleaal șapteleaal optuleaal nouăleaal zeceleaal unsprezeceleaal doisprezeceleaal treisprezeceleaal paisprezeceleaal cinspezeceleaal șaisprezeceleaal șaptesprezecelea și al optăsprăzecelea.

PPS. Dacă esti o mămică și vrei să împărtășești cu noi o zi din viața ta, contactează-mă!

 

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 StumbleUpon 0 Email -- Filament.io Made with Flare More Info'> 0 Flares ×
The following two tabs change content below.

andreea

PR & Communication Manager/Editor
Sunt mămica a doi copii, o fetiță și un băiețel, soția unui bărbat minunat și blogger în casuța fericită :) Profesia mea este în relații publice, am studiat business la universitatea East West din Chicago și artele plastice în Cluj, cu specializare în pictură de șevalet. Am avut ocazia să locuiesc până acum, pe două continente, iubesc arta, designul, gastronomia și călătoriile.

4 păreri la “O zi din viața unei mame – Andreea Vlad

  1. Pingback: O zi din viața unei mame – Iohanna Purdea | căsuța fericită

  2. Pingback: O zi din viața unei mame – Ana | căsuța fericită

  3. Pingback: O zi din viața unei mame – Carla Banu | căsuța fericită

  4. Pingback: O zi din viata unei mame – Irina Tenovici | căsuța fericită

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


+ 3 = opt

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>